“Cred ca e tarziu.Nu imi pot da seama ce ora.E doar intuneric…si ma simt al naibii de obosit.”
Isi arunca privirea spre ornicul agatat pe perete.Limbile florescente indicau ora 17:07,insa secundarul nu se misca.Apuca ceasca,adulmecandu-i continutul cu narile dilatate si frematande.Lua o inghititura si isi schimonosi fata intr-o grimasa.O pusa le loc pe masa privind-o ingretosat.Isi sterse buzele cu dosul palmei si scuipa pe podeaua de lemn.
Se ridica in picioare si se roti pe varfuri,parca cercetand toate ungherele micutei incaperi.Isi insfaca raglanul de pe speteaza scaunului si isi trase in picioare pantofii cu talpa de crep mormaind nemultumit.Bocancii il tradasera in urma cu o saptamana,atunci cand avusese neplacuta surpriza sa constate ca ii ranjeau de fiecare data cand pasea.Si la fiecare pas gura se largea tot mai tare.Acum era nevoit sa poarte pantofii care sezusera sub pat atata amar de vreme.Stia ca era ca si cum ar fi mers in picioarele goale,darn u avea nimic mai bun.Si banii ii lipseau cu desavarsire.
Ramasese singur.Nu mai avea o familie de 3 ani.Nu mai apartinea nici unui grup.Era un singuratic.Si acum cand se apropia noul an,era la fel.Nici un prieten aproape.Nu il suna nimeni.Nu ca ar fi avut pe ce.
Deschise usa si cobori in liniste treptele.Nu ii tineau ei de cald,totusi pantofii aveau o calitate:il faceau sa paseasca precum o pisica.Astfel nu era nevoit sa evite privirile vecinilor.Le simtea taioase,reci,parka il invinuiau pentru ceea ce se intamplase.
Imediat ce pasi in strada isi simti pielea incretindu-se.Isi ridica gulerul paltonului pana in dreptul gurii si porni la pas incet,prin ger,Dumnezeu stie unde.
“Te-ai intrebat vreodata cum miroase un anotimp?Eu da.Si de cand eram copil…acelasi miros,aceeasi aroma,acelasi gust.”Trase avid aer in piept si il tinu prêt de cateva secunde in plamani.”Un aer rece,umed,dur,masculine.Un gust de metal rece.Un fior ce iti urca pe sira spinarii si se fizeaza in creier.Te face sa te simti puternic.Te face sa ucizi.”Scoase mainile din buzunare si isi privi palmele inrosite.Poate de frig.Racai cu ungia si o crusta rosiatica se desprinse de pe dosul palmei.Isi aminti ca isi stersese buzele mai devreme si isi trecu limba peste ele.Gustul metalic deveni sarat.Nu ii placea.Mai trase inca o data aer in piept,cu ochii inchisi,parca savurand senzatia de sublim instinct criminal ce lua nastere in stomac si ii urca lent pana in creier.
Se lasa purtat pe strazile pustii,trotuarele inzapezite,cu pasi mici,cu zapada scartaind sub picioare.Si totusi el nu il percepea ca pe un scartait.Incerca sa isi dea seama a ce suna.Se lasa purtat de nas.Simtea un miros cunoscut.Se opri sub un felinar si adulmeca.Ii amintea de cineva.Cineva din copilarie.Si era tot iarna.
Un oras in ruina.Un oras al decadentei.Parca zapada il purifica.Prefera albul ei intr-un oras in care negrul domina majoritatea peisajelor,majoritatea sufletelor.Isi ridica privirea spre globul luminos al felinarului.Un halou galben pal,ca un soare cu dinti printre cirrostratus,il privi inapoi.In jurul sau roiau licuricii iernii,mici fulgi,viscoliti,ace de gheata ce ii intepau fata si il faceau sa se ascunda tot mai mult dupa gulerul raglanului.Isi aprinse o tigara si o savura pe indelete.Gustul metalic lasa locul unui gust mult prea cunoscut de tutun.Isi lasa capul pe spate si elimina fumul.Sufla abur.Halou peste halou.Felinarul deveni mai pal si zapada deveni mai putin alba.Ii privi atent sclipirile.Galbenul felinarului o facea sa para ca si cum cineva ar fi urinat pe ea.Ca si cum cineva ar fi urinat pe singurul lucru pur din acest oras nenorocit.Stinse tigara pe jumatate fumata intr-una din pernele de fulgi.Mai facu cativa pasi,se apleca si lua in ambele maini zapada incepand sa isi frece palmele cu ea.O lasa sa se topeasca in pumnul strans si privi firicele de apa rosietica scurgandu-i-se printre degete.Ramase tintuit la 3 metri de felinar.
Doar el,frigul ce ii musca hapsan din carne,zapada rosie si fulgii ce ii picau din ochi.

Kao nu avusese o noapte prea linistita,astfel incat se retrasese intr-un colt incercand sa scape de agitatia ce se creea intotdeauna la ora mesei.Nu dormise decat 2 ore si o durere cumplita de cap ii dadea tarcoale,haituindu-l si muscandu-l,infigandu-si coltii in tamplele sale.Isi tinea barbia in palme,sprijinindu-si coatele pe micuta masa de cafea si privea absent pictura abstracta atarnata pe peretele salii de mese din giganticul complex al corporatiei multinationale Changchun Pepsico ce isi avea sediul in Turnul Jin Mao .Incerca sa isi dea seama ce reprezinta.Isi imagina cam ce ar reprezenta insa imaginile fugira speriate la aparitia unui nou val de durere.Sorbi din ceasca si o aseza la locul ei, pe rotundul de carton reprezentand Terra.Vocile colegilor zumzaiau in juru-i,fiecare spunandu-si ofurile,altii razand, discutand cifrele de faceri sau pur si simplu povestind ce aveau de gand sa faca in acea seara.Isi termina cafeaua si se intoarse la munca. Se aseza pe scaun in fata calculatorului,in biroul sau, un mic stand din 4 pereti de carton,aidom celorlalte birouri din incapere inhabitate de colegii sai.O forfota continua.Telefoane sunand,zgomot de taste in care degetele se infigeau rapid si avid ca si cum cineva ar fi curatat porumbul.Isi masa ceafa si se uita la ceasul de masa: 14:27.Se ridica pentru a lua un dosar de pe raft.In clipa urmatoare ,totul in jurul sau incepu sa se clatine si pentru o clipa avu impresia ca o sa lesine.Se sprijini de coltul biroului in speranta ca ameteala avea sa inceteze.Cu un zgomot infernal podeaua se surpa si Kao simti cum picioarele parasesc suprafata dura.Isi intinse cu disperare mainile incercand sa se agate de ceva insa gravitatia isi juca roul perfect si barbatul disparu in goul din podea.In strada,Pamantul isi casca gura si inghiti alte 3 cladiri,continuand sa se zguduie pret de 3 minute. La sediul de Geologie si Seismologie din Wenchuan aparatele o luasera razna.Majoritatea zaceau gramada pe podea sau erau in totalitate distruse de bucatile de beton ce se desprinsesera din tavan.Singurul aparat ramas in picioare indica un cutrmur de 8 grade Richter. Provincia Sichuan devenise o masa de moloz.O crater imens pe fata Pamantului. Totul era inconjurat in bezna.Nu se mai auzeau vocile colegilor.De fapt ,nu se mai auzea nici un alt zgomot.Impunse intunericul cu mainile si isi zdreli degetele intr-o masa solida ce suna a lemn.Pipai de jur imprejur si realiza ca se afla sub una din mesele de lucru.Se smuci, incercand sa scape din acea inchisoare doar pentru a constata ca nu isi putea misca picioarele.Neputincios,singur si speriat,Kao incepu sa strige dupa ajutor. Undeva deasupra,Chi Jun,unul din membrii unitatii SCAT se lupta cu haosul ce pusese stapanire pe oras.Scene de groaza i se desfasurau in fata ochilor ca pelicula unui film.Cladirile,odata falnice contructii ce zgariau cerul acum zaceau la pamant,triste mormane de moloz,morminte a numerosi oameni ce fusesera indeajuns de ghinionisti incat sa se afle inauntru la acea ora,la munca sau cu alte preocupari.Jun culese lopata de pe jos si se alatura colegilor sai. Unii sapau cu mainile goale fara sa tina cont ca degetele le sangerau si unghiile li se desprindeau.Scoteau victimele din moloz.Era un dute vino necontenit.Un amestec de tipete,sirene,gust de pamant si mirosul mortii.Supravietuitorii priveau terifiati spectacolul grotesc,pe care nici macar cea mai groasa cortina nu avea sa il incheie."Sute de mii de cladiri puse la pamant,stancile muntilor se pravalisera pe sosele,oameni sfartecati" pretutindeni.[...]Se afla pentru a 3a zi consecutiv pe teren si Jun nu stia cat avea sa mai suporte oboseala,foamea si grozaviile de neinchipuit.Cu o zi in urma fusese nevoit sa caute supravietuitori pe locul unde se afla odata o scoala.Locul era impanzit de parintii,aflati in pragul nebuniei, ce isi plangeau "micii imparati".Toti isi strigau disperarea de a pierde ce aveau mai scump pe lume.O batranica,cu ochii secati de lacrimi,se plimba de colo colo,cu 2 motanei in brate sarutandu-i pe cap si strangandu-i la piept. Pierduse notiunea timpului.Stia doar ca se afla de prea mult timp sub ruine si claustrofobia incepuse sa isi spuna cuvantul.Se foia cand pe o parte cand pe alta,atat cat ii permiteau picioarele prinse sub birou sa se miste.Stia ca ambele sunt fracturate,pentru ca il dureau ingrozitor, si mai stia ca avea sa si le piada daca nu era gasit cat mai rapid.Partea buna era ca nu isi pierduse sensibilitatea in ele.[...]Isi mai petrecu cateva ceasuri in singuratate si intuneric ascultand cu urechile ciulite in speranta ca va prinde vreun sunet.Insa tot ceea ce se auzea era pulsul sau accelerat si stomacul ce incepuse sa se revolte din cauza lipsei prelungite de hrana.Se forta sa alunge gandurile legate de aceasta chestiune,cand simti o durere subita in degetele de la picioare,urmata de mici zgomote ca niste harsaituri.Durerea se repeta inca o data,si inca o data ,ritmic.Kao realiza cu oroare ca rozatoarele incepusera sa isi caute de mancare si primul lucru intalnit in cale era chiar el.Tipa si batu cu pumnii in masa de lemn pentru a alunga sobolanii,insa actiunile sale nu avura efectul scontat.Kao era mancat atat pe dinafara cat si pe dinauntru. Jun isi trecu dosul palmei peste ochi stergandu-si sudoarea dar lasand o dara lunga de jeg pe fata.Buldozerele curatau proximitatea,iar in urma lor pompierii,SCAT si voluntarii incepeau sa sape.Scuipa in palme si apuca lopata, infingand-o cu sete in muntele de caramida si pamant ce fusese odata Turnul Jin Mao.[...]Trecusera aproape 3 ore de cand se apucase sa caute printre daramaturi,cand lopata sa lovi ceea ce parea sa fie unul din birourile de lemn caracteristice companiei.Chema ajutoare si improvizara o mica macara cu ajutorul catorva lanturi si un scripete actionat de unul din buldozere.Ridicara biroul cu grija.De dedesubt se auzi un geamat inabusit,iar in clipa urmatoare intalnira privirea speriata a unui barbat,mai mult mort decat viu. Se cobori in groapa si il ridica pe brate,predandu-l celor de la ambulanta.I se puse o masca de oxigen pe fata si Kao trase ,avid, aer in piept.Arunca o privire de multumire in directia salvatorului sau,Jun, si inchise ochii epuizat. Nu toti au fost atat de norocosi. Poveste imaginata si inspirata de evenimentele de la 12.05.2008 din provincia Sichuan,China.Informatii culese din diverse articole.Scuzati gramatica.

Ati avut vreodata acea stare neinteleasa de anxietate...de neliniste?O satre stupida,cat se poate de idioata insotita de o durere surda in tot corpul si o neliniste profunda ca si cum s-ar apropia cine stie ce cataclism in universul  tau,respectiv al celorlalti.Ma tot incearca de cateva zile si nu ii pot da de cap.Imi petrec ore in sir,asezat turceste pe covorul de iarba galbena din gradina.E toamna.Si potop de frunze pica din nuc peste mine.Ridic ambele maini deasupra capului si prind cateva.Le cobor incet,cu grija,doar sa constat ca s-au faramat in palme.Au imbatranit si ele.Poate am sa vin in vara sa stau sub nuc.Poate atunci voi avea mai mult noroc.Poate...Ma ridic alene si ma intind pana imi trosnesc oasele.Se simte bine.Incerc sa ma agat de creanga ce atarna deasupra capului meu.O agat cu ambele maini.POC!Atat de fragila....Nu e posibil.Parca mai ieri saream din creanga in creanga si ele se unduiau si se indoiau pana la pamant ca mai apoi sa ma azvarle in sus ca un arc.Imi dusei mana la frunte,parca sa alung un gand ce nu imi da pace."Nu e bine ca la varsta mea sa stau incruntat...Fac riduri.Si la 20 de ani sa ai riduri nu e treaba faina.Raman burlac.Si nu am vrea asta,nu-i asa baiete?".Pasesc incet pe cararuia stramta de pamant batatorit,ici si colo strajuita de cate un petec razlet de patrunjel."Asta e clar opera mamei.Numai ea face gradinarie doar ca sa fie".Oare de ce a durat atat de mult drumul?Mi s-a parut?Am mers eu prea incet?Prea absorbit de ganduri...sau peisaj?Tot ce se poate.Ma intorc pentru ultima oara si privesc cu ochi visatori marea de arama,darele si mirosul de fum, mormanele de frunze moarte.
Nu credeam ca o sa redescopar placerea de a citi.Sa imi impart timpul cu o carte buna.Sa nu uitam de paharul cu vin.Da,da...nelipsit.O carte fara vin nu e buna....si invers.Pusei deoparte cartea pe masuta veche,stacojie din lemn de ulm si ma lasai pe spate in balansoarul primit cadou Craciunul trecut,purtat de ganduri,amintiri suprimate.Visuri de mult uitate.Ambitii lasate deoparte pentru mundan,pentru trivialul trai pe care l-am dus pana acum.Pentru bunastare materiala dar nu si pentru cea spirituala.Mereu am visat sa fiu un scriitor celebru.Sa fiu pus alaturi de Sir Arthur,lady Agatha sau mister Wallace.Eh...nu a fost sa fie.Inca....Mai e timp.Sunt inca tanar.
Ar fi in mod cert un moment nemaipomenit sa imi limpezesc gandurile.Putina apa ar face minuni.Deschid robinetul si fac palmele caus.Privesc apa cum se scruge printre degete si nu imi pot stapani gandul ca si anii mei se duc la fel.Ridic capul si ma holbez in oglinda ciobita.Picuri de apa se scurg pe un obraz neras,plin de riduri si o frunte aidoma.Inchid un ochi.Il deschid.Repet experimentul cu celalalt ochi.Da....cred ca da...Nu ma inseala privirea.Privirea.Singurul lucru inca tanar.Si ma intrebam de unde asa tabieturi de om batran pentru o persoana atat de tanara.De unde atata nostalgie si de unde atat de multe ganduri.Si totusi.....aceleasi placeri.

Back to basics.

Ma doare capul.Ma dor ochii de imi vine sa urlu.Cica trebuia sa ma duc la consult oftalmologic acum mai bine de 7 luni.Da las ca nu's liliac inca.Mai vad cu stangul indeajuns de bine incat sa nu ma culc cu cine stie ce pocitanie sau sa nu deosebesc omul prost de al destept.Adica ma vad bine in oglinda si imi place ce vad.Ca deh...m-o facut mama si frumos si destept si mai ales modest.Si ajung sa ma intreb cui ii datorez multumirile pentru ce sunt acum.Adica nu sper la cine stie ce Nobel sau Pulitzer(nu am idee pentru ce se acorda asta.....da imi place cum suna) da' nu's chiar atat de idiot.Ma regasesc putin in Mircea Badea(respectele mele) numai ca el e mai caterincos decat mine,mai batraior si cu mai multa experienta de viata si le stie mai bine.Si cum ziceam,ajung sa ma intreb chestia aia.SI nu stiu ce sa cred.....mostenire genetica,ambitie sau indrumatorii pe care i-am avut.Tind sa cred ca primele doua joaca un rol mai important in viata decat ultima.
Am ajuns sa cred ca a deveni profesor,in ziua de azi reprezinta o afacaere profitabila.Cine se vaita cel mai des pe la TV de salarii?Cine sunt aia de primesc salariul cerut dupa ce se dau cu curul de pamant vreo 2 zile?Si mai ales....de cate ori pe an o fac?
Cica nu mai exista respect din partea elevului pentru dascal.Pai de unde pula mea respect frate cand ala de sta la catedra e un idiot mai mare decat mine?Toti retardatii care isi trec examenele cu 4.50 vin sa imi predea mie fizica,matematica si chimie.Si se mai intreaba parintele de ce are copilul note mici.....E copilu prost doamna.A trebuit sa ii pun 3.Pai vita,pune mana si invata sa predai.Nu e materia grea.Tu o faci sa para asa ca nu ai habar sa scoti pe gura 2 cuvinte.Da' lasa ca te pricepi sa faci altceva cu ea pe la director,rector sau inspector.Poate ajungi un sef mai mic(vorba Parazitilor.....).Din clasele primare si pana la liceu toti iti baga pe gat materii inutile si iti indeasa tampenii in cap,cum ca ai sa devii mare scula de om daca pui mana si inveti."Cine are carte are parte".Cine are carte are hartie de sters la cur si atat.De nu ai ambitie inveti ca idiotul 12 ani de pomana si te mai duci si la facultate.Mai faci rost de hartie igienica,nu de alta.
"Cand o sa fi mare,ce vrei sa te faci mama?Doctor".
Uite-ma pe ultimul drum catre indeplinirea visului.Mmmmmm....ce rol au jucat profesorii in asta?Imi da cu virgula.Am zis ca o sa fie bine la facultate.Scap de inchizitie.O pula.Am dat peste cretini mai mari.Si mai mult de atat:am dat peste ai mai mari cersetori pe care i-am vazut in viata mea.Nici tiganu' cu picioarele goale din coltul pietii nu se tanguia asa tare ca nesimtitii de profesori universitari.Futu-i in gura de spagari.Saptamanal asist (sau ar fi trebuit sa asist....da facultatea e FACULTATIVA) la un spectacol de circ pus in scena de o asa zisa doamna care trebuia sa iasa la pensie acum un an parca.Si-a propus hoasca sa mai stea un an sa mai scoata niste bani.NU stie sa isi predea materia in asa fel incat sa priceapa idiotu' de student ce cacat mananca acolo.Ca doar nu ne-am nascut cu materia de medicina in creier.Urmeaza o pauza de 2-3 minute in care se uita la noi de parca ar astepta sa dam din cap a aprobare si sa mai sarim cu cate un "verset" din tratatele obiectului respectiv.Isi da ochelarii jos,ii si incepe sa zbiere si sa se scalambaie,chipurile imitand un student.Cred ca noi am avea mai mult talent si mai mult succes in a imita nebunia.Nu ar fi chiar......chiar asa de greu.Oricum...are sustinatori baba.5-6 studenti ce se duc la cursuri regulat.Probabil duceau lipsa de povesti de adormit in copilarie.Mi-am calcat pe inima si am zis sa mai incerc o data sa vaz ce se mai vorbeste pe acolo.Am avut parte de un tratament special si mi s-a permis sa iau pauza cu 1 ora jumate mai devreme pe motiv ca ii deranjez ora.I-am urat de bine si am plecat.Poate nu ma tine minte pana la examen.Altfel am belit-o fara maini.
Ce sa mai zic.....ma cam taie sa ma duc maine in piata sa vad cat succes are tiganu.Daca nu scoate juma' de milion o sa il sfatuiesc sa se faca profesor pe catedra de biofizica.Se fac bani frumosi pe un rahat de materie ce nu iti foloseste la nimic.Sef: o curva spalacita.Subaltern: Don Juan de la coada vacii.Echipa de soc,nu altceva.Fiti sanatosi dragi carnati.
Un semestru de facultate si o sa pot caracteriza si urmatorii ani printr-un singur cuvant: dezgust.
Dezgust fata de sistemul cacanar din Romania,dezgust fata de tupeul nesimtit al profesorilor ce intind mana si iti cer de parca ai fi salariat si ai avea leafa de zeci de milioane.Mai ca nu iti dau in cap si iti baga mana in buzunar.
Daca am respect fata de cineva din sistemul de invatamant?Probabil ca i-as putea numara pe degetele de la o mana si daca mi-ar lipsi trei.Ar fi....proful de mate din liceu si diriginta.
Restul?Fuck them.Niste zdrente ordinare.
Cuvinte cheie in problema noastra : iluzoriu,cersetorie,prostie,incompetenta.
Vanzatori de iluzii.

Traim intr-o lume nebuna nebuna de tot in care sexul joaca un rol important.
La fel de important ca sexul e si daca ai cu cine.Apoi (ghici), la fel de important ca cele de mai sus este cum.
Ca sa ajungi in patul cuiva trebuie sa iei in calcul 2 situatii,ambele cu aceeasi variabila necunoscuta: cine e persoana mai proasta?El sau Ea?Se presupunea a fi o intrebarea grea?Nu prea cred....
Din cate vad barbatii incep sa gandeasca tot mai mult cu celalalt cap si ajung in situatia dragului  Serghei Tuganov,un rusnac de 28 de ani, presupus viril (ca altfel nu crapa in el o cutie de viagra) care s-a gandit ca ar fi o idee buna sa incerce a satisface 2 rusoaice (stiti cam cum arata neamu lor) timp de 12 ore.
Rezultat la fluierul final? Mujeres 1 - 0 Hombre.Chiar 0 si pe unitatea de monitorizare a ritmului cardiac.BIP BIP BIIIIIIIIIPPPPPPP _____________________________
Si ca sa citam o "mare" vedeta in viata: "UPS I DID IT AGAIN".Ba bine ca nu duda.Again pentru prima si ultima oara.Ti-o trebuit pizda......acu du-te in locu' cu virgine.De cine mi-e mila in situatia de fata......Poate de familie.Le va trebui un cosciug la comanda sa ii poata indesa maciuca inauntru fara a strapunge capacul.Costa ceva.....
Dar la o adica,cine sunt eu sa il critic?Fiecare face ce vrea cu instrumentele in dotare.Si inca ceva: macar a murit fericit spre deosebire de altii